"Un divan à Tunis", o poveste subtilă despre reintoarcerea la origini, despre călătorii spre sine, despre redescoperirea unei lumi fascinante, care pare înțepenită în cutume si prejudecăți, dar față de care simți o atracție viscerală, o dorință continuă și inexplicabilă de a te întoarce. O pendulare între două lumi, între două realitati diferite. O eroină care sparge, aparent, tiparele unei lumi tradiționale, dar care, în mod paradoxal, simte nevoia să își caute radacinile aici. Un film care te duce cu gândul, duios și nostalgic, la o Românie a anilor 90.
După ce a petrecut mulți ani la Pris, Selma, o psihanalistă de 35 de ani, se întoarce în Tunisia cu gândul de a-și deschide un cabinet de psihoterapie. Când începe în sfârșit să descopere modalități de a interacționa cu noua sa gamă variată de pacienți, află că îi lipsește o autorizație importantă și este nevoită să găsească o soluție pentru a împiedica autoritățile locale de a-i închide cabinetul.
Après avoir exercé en France, Selma, 35 ans, ouvre son cabinet de psychanalyse dans une banlieue populaire de Tunis. Au lendemain de la Révolution, la demande s’avère importante dans ce pays «schizophrène». Mais entre ceux qui prennent Freud et sa barbe pour un frère musulman et ceux qui confondent séances tarifées avec "prestations tarifées", les débuts du cabinet sont mouvementés. Alors que Selma commence enfin à trouver ses marques, elle découvre qu’il lui manque une autorisation indispensable pour continuer d’exercer.
