Un récital extraordinaire de poésie baudelairienne comme une prière de soir;
Une force de la parole qui perce les neiges de l’oubli;
Un Amour pour l’Autre qui se traduit par le verbe „comprendre”;
Un pouvoir de sacrifice que seul l’Art à ses combles puisse donner…
Et tout, sous le signe des neiges d’antan…
Quelle chance! Quel bonheur!
Voilà ce qui s’est passé ce soir sur le campus universitaire à Suceava, dans la grande salle Auditorium „Joseph Schmidt”, transformée pour une heure dans un petit Paris des Arts!
Un grand merci à l’Institut Français de Roumanie à Iasi, à Madame la Directrice Muriel-Augry, à notre public francophone et francophile, aux étudiants de l’Université de Suceava.
Chapeau bas, cher Ami, Charles Gonzalès !
***
Un recital extraordinar de poezie ca o rugăciune de seară;
O forță a cuvântului rostit ce străpunge zăpezile uitării;
O dragoste de oameni ce se traduce prin verbul „a înțelege”;
O putere de sacrificiu pe care ți-o dă doar Arta la cea mai înaltă tensiune.
Și totul sub semnul zăpezilor de altădată…
Acesta a fost recitalul extraordinar de poezie baudelairiană susținut ieri, în Suceava noastră, transformată pentru un timp într-un mic Paris al Artelor.
Ce șansă! Câtă fericire!
Mulțumim Institutului Francez din România la Iași, doamnei director Muriel-Augry, mulțumim publicului nostru francofon și francofil, mulțumim studențimii sucevene.
Chapeau bas, cher Ami, Charles Gonzalès !
